De mai bine de un an ne convingem, în fiecare zi, de importanța pe care alfabetizarea științifică și încrederea în știință le au pentru succesul politicilor publice. Combaterea pandemiei a supus la test capacitatea oamenilor – din cele mai variate categorii sociale – de a accepta incertitudinea și riscul ca atare, aducând în prim plan faptul că știința și politicile bazate pe știință nu sunt întotdeauna întemeiate pe adevăruri cu valoare metafizică. Mai mult, pandemia a arătat măsura în care încrederea în știință și tehnologie pe de o parte, merge mână în mână cu încrederea în instituții și cu vulnerabilitatea în fața informațiilor false și a campaniilor de subminare a coeziunii interne a societății noastre, spune Senatorul Adrian Hatos
Dar înțelegerea, cunoașterea și acceptarea științei are multe alte virtuți care nu cred că mai trebuie subliniate. Să accentuăm doar înclinația către studiu și către cercetare, pe care o așteptăm de la tineri, fără de care e greu să ne imaginăm o resursă umană sofisticată, necesară pentru ca economia noastră să facă saltul către bunuri și servicii cu valoare adăugată mai mare, mai intensive din punct de vedere tehnologic. Dacă ne dorim adaptarea autentică la a patra revoluție economică industrială (sau Industria 4.0) avem nevoie de oameni mai bine educați și mai bine înzestrați cu competențe și cunoștințe științifice.
Sunt om de știință și în afirmațiile mele mă bazez pe date. Mi-ar plăcea ca realitatea să fie conformă cu dezideratele noastre în ceea ce privește adeziunea concetățenilor mei la valorile moderne ale științei. Ar fi bine dacă ar fi bine, nu?
Ne amăgim degeaba. Sunt numeroase dovezile care atestă faptul că alfabetizarea științifică a românilor lasă de dorit. Sondajele comparative internaționale privind acest aspect atestă că o pondere mare a românilor adulți înțeleg în mod precar riscurile, probabilitățile, principiile stabilirii cauzalității, care e deosebirea dintre o teorie științifică și o poveste. Nu sunt foarte clare pentru mulți nici modul de funcționare a lumii vii sau a lumii fizice, inclusiv a corpului omenesc și a modului în care interacționează medicamentele cu fiziologia umană. Faptul că românii aderă în proporții mari la teorii ale conspirației cu privire la vaccinuri și la anumite probleme de sănătate ori în ceea ce privește alte chestiuni de știință și totodată de politică care au un loc pe agendele globale este evident corelat cu slaba înțelegere științifică a funcționării lumii.
Nu are sens să căutăm prea mult explicațiile pentru această situație. Responsabilitatea principală pentru transmiterea și diseminarea fundamentelor înțelegerii științei și a modului științific de cunoaștere a realității îi revine școlii. Cifrele dezamăgitoare obținute de elevii români la diversele testări internaționale ale competențelor de știință (scoruri similare cu cele obținute la matematică, dar și la citire), la care trebuie adăugate procentele, cunoscute doar indirect, ale celor care abandonează școala înainte de a parcurge învățământul obligatoriu, sunt doar o fațetă a fenomenului pe care l-am subliniat.
Vreau să subliniez două aspecte în raport cu situația competențelor științifice ale elevilor din școlile românești.
În primul rând, nu putem să ne ascundem la nesfârșit în spatele olimpicilor noștri internaționali. Pur și simplu vor dispărea și olimpicii, subțiindu-se bazinul de selecție. Pentru mândria noastră națională e important să luăm medalii la diversele olimpiadele internaționale. Dar pentru bunăstarea și competitivitatea noastră ca societate și ca economie, ceea ce contează este distribuția competențelor, media, mediana și împrăștierea măsurilor acestor competențe. Degeaba ai un campion mondial la fizică sau informatică dacă ai 40% analfabeți funcțional.
Pe de altă parte, nu putem reduce explicarea situației descrise mai sus la eșecuri ale pedagogiei sau ale profesorilor, ori la simple consecințe ale accesului inegal la educație. De prea multă vreme cunoașterea științifică și abilitatea de a o produce și de a o aplica nu se află în topul priorităților pedagogice ale școlilor din România.
Când inspectoratul școlar organizează cursuri de numerologie pentru profesori, aparent de mare succes, ce mai putem spune?
Declarația mea politică este o pledoarie pentru sublinierea locului cuvenit științei și a modului de cunoaștere științific în curriculumul școlar și în activitățile din școală. Este nevoie ca școala – la toate nivelurile și profilurile învățământului obligatoriu – să promoveze știința și realizările acesteia, cercetarea și metoda științifică, oamenii de știință și profesiile asociate unei cariere științifice. Autoritățile educaționale trebuie să transmită profesorilor că educația științifică este importantă și că au sprijinul ministerului și al inspectoratelor, dar și al CCD-urilor, al autorităților publice locale și centrale în demersurile lor de transmitere a interesului și a dragostei pentru știință.
În acest sens, consider că știința și rolul științei în universul cunoașterii trebuie să facă obiectul unor preocupări constante ale școlilor, inspectoratelor, Ministerului Educației și Ministerului Cercetării Inovării și Digitalizării, alături de instituții precum muzeele, mass-media sau universitățile.
Cred că doar printr-o promovare sistematică a științei de către aceste structuri/entități în rândul copiilor și adolescenților, ca pe un mesaj pe care societatea îl transmite tinerei generații, vom putea orienta un număr cât mai mare de elevi către studiul de înaltă calitate a disciplinelor științifice. Pentru aceasta, simplele declarații sau dezbateri nu sunt suficiente, iar strategiile, de care nu ducem lipsă, pot fi de multe ori prea laxe. Să începem prin a le explica copiilor noștri importanța vaccinului, dar să nu uităm că decizia politică privind popularizarea susținută a științei în școli trebuie să fie asumată și să continue inclusiv după terminarea acestei pandemii.
Ne găsiți și pe Google News