Imnul României „Deșteaptă-te, române!” este unul dintre cele mai vechi imnuri naționale din lume, versurile sale datând de la mijlocul secolului al XIX-lea, iar melodia provine dintr-o melodie anterioară folosită la Revoluția română din 1848.
Versurile imnului au fost scrise de Andrei Mureșanu în 1848, în timpul Revoluției Române, care urmărea unirea tuturor regiunilor de limbă română. Cântecul a servit drept chemare la arme și simbol al unității și libertății pentru români. Imnul fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.
Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998, care prevede că această zi va fi marcată de către autorităţile publice şi de către celelalte instituţii ale statului, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator şi ştiinţific, în spiritul tradiţiilor poporului român, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.
Primul vers al imnului, „Deșteaptă-te, române!” este un apel puternic și patriotic ca poporul român să se trezească și să se ridice pentru a-și apăra patria și a lupta pentru drepturile și libertatea sa. Cântecul exprimă speranța pentru un viitor mai luminos, îndemnând românii să rămână uniți împotriva opresiunii și tiraniei.
În 1989, în timpul Revoluției române care a dus la răsturnarea regimului comunist, „Deșteaptă-te, române!” și-a recăpătat semnificația ca simbol puternic al rezistenței și mândriei naționale. După căderea comunismului, imnul a fost adoptat oficial ca imn național al României.
Versurile imnului au rămas neschimbate de la crearea sa în secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, compoziția muzicală a cunoscut variații de-a lungul anilor și au fost folosite diferite versiuni ale melodiei. Versiunea oficială actuală a imnului a fost aranjată de Eduard Caudella și este folosită din 1990.
“Deșteaptă-te, române!” este profund prețuit de poporul român și este cântat cu multă mândrie și emoție la evenimente naționale și publice, precum și în cadrul diferitelor serbări și adunări. Acesta servește ca o reamintire a istoriei, a luptelor și a rezistenței națiunii, încapsulând spiritul și identitatea poporului român.
