Satele Tarcaia si Gradinari, din judetul Bihor, au fost declarate localitati-martir
Stiri Bihor

Satele Tarcaia si Gradinari, din judetul Bihor, au fost declarate localitati-martir

Camera Deputaților a adoptat, marți, 14 martie, prin vot final Proiectul de Lege privind declararea satelor Tărcaia și Grădinari din județul Bihor, localități-martir.

Adevărul trebuie spus şi trebuie spus că dacă maghiarii au comis lucruri grave la Ip şi Treznea şi noi românii am făcut-o la Tărcaia şi Grădinari.

Iata care a fost mersul evenimentelor, de la acea data, conform unor documente pastrate in Biserica Reformata din Tarcaia si care au stat la baza motivatiei solicitarii in parlament. de a declara aceste doua sate localitati-martir.

“În luna aprilie 1919, în Săptămâna Mare înainte de Paşte, în judeţul Bihor (zona microregiunii Beiuşului pe valea superioră a Crişului Negru) s-au desfăşurat lupte intense între forţele Diviziei a II-a vânători de munte şi Diviziile Secuieşti. Aceştia din urmă au avut ordin să oprească înaintarea armatei române. Misiunea lor nu a avut succes. Rând pe rând au părăsit şi s-au retras de pe poziţiile de la Cristior şi Cărpinet în dată de 16 aprilie.

În ziua următoare au abandonat Vascaul, iar în vinerea mare, în dată de 18 aprilie, luptele se duceau pe linia Tărcaia Grădinari. În această zi au primit ordin de retragere, întrucât trupele armatei maghiare din zona Ciucea au părăsit poziţiile, în acest context existând posibilitatea de a fi încercuiţi, practic după acest moment, în Ţara Beiuşului Armata Română a înaintat spre Oradea putând ocupa întreaga depresiune fără vreun efort militar intens.

În dată de 18 aprilie, în Sâmbăta mare, în localitatea Tărcaia sătenii au fost chemaţi în piaţa din faţă bisericii reformate, comunicanduli-se că acolo va avea loc o adunare cetăţenească, pentru a oferi conform noii situaţii intervenite, informaţii de utilitate publică. În momentul în care au fost adunaţi, bărbaţii au fost selectaţi într-un grup separat şi au fost mitraliaţi în doar câteva minute. Oameni fără apărare, fără nicio vină, au fost executaţi în faţa propriilor soţii şi copii. Ulterior, ucigaşii au intrat pe străzi şi au continuat să omoare populaţia civilia. În masacru au fost curmate vieţile a 91 de persoane. Cea mai tânăra victima a avut 16 ani, iar cea mai vârstnică 83 de ani. Conform registrelor de stare civilă a bisericii, numitul M. Antal Mihaly şi soţia acestuia au fost îngropaţi de vii. Au fost cazuri când victimele au fost mutilate. O parte din cei care şi-au pierdut viaţa în acest fel, au fost executaţi în faţă casei.

În data de 19 aprilie 1919, înainte de masă, Fenesi Peter a observat că soldaţii şi civilii români înarmaţi lovesc cu picioarele uşa bisericii, dorind să între în lăcaşul de cult. El şi-a părăsit casa intrând în dialog cu aceştia, le-a spus că are cheia de la biserica şi că le va deschide uşa. După ce a deschis lăcaşul de cult o parte din soldaţi au urcat în turnul bisericii, unde s-au postat cu armament şi de acolo i-au urmărit şi au tras în oamenii care încercau să fugă din sat, omorându-i. După ce a deschis biserica, judele Fenesi Peter a dorit să plece spre casă, dar din păcate, în acest moment a fost împuşcat. Unicul copil al judelui Peter, avea doar 8 ani. Copilul judelui, epitropul Fenesi Peter, micul Peter împreună cu mama sa, au rămas în viaţă supravieţuind acestor crime. Soţia lui Fenesi Peter nu s-a mai recăsătorit, rămânând fidelă fostei perechi. Conform registrelor bisericeşti, ea a murit la vârstă de 74 de ani.

Fiul Peter devenit adult, s-a căsătorit cu Bunta Rozalia în dată de 25 ianuarie 1937. Primul lor copil, Fenesi Ferenc, s-a născut în dată de 7 mai 1938.

Dintre cei 91 de locuitori ai satului, 88 de victime au fost înscrise în registrele de stare civilă ale bisericii reformate.Tarcaia

După masacru a început o perioada de 48 de ore de jaf în tot satul, care a fost oprit doar ulterior de o delegaţie oficială venită de la Beiuş.

Conform declaraţiilor supravieţuitorilor, principalii responsabili pentru masacru, au fost persoane civile înarmate, care luptau alături de Armata Română.

Datele ne arată că în urma acestui masacru, 204 copii au rămas orfani şi 33 de femei au rămas văduve. Multe persoane s-au refugiat în pădure sau în satele învecinate; în principal în localitatea Finiş, unde se pare că datorită unui preot ortodox plin de umanitate, masacrul nu a mai avut loc, ei venind să-şi apere consătenii. După câteva zile, cei refugiaţi au revenit în sat, în gospodării şi şi-au dezgropat din mormântul comun, morţii, identificându-şi rudele şi ingropandu-le creştineşte, slujba religioasă fiind oficiată de preotul reformat din Beiuş, Bottyan Pal.

După primul masacru cel de la Tărcaia, o parte a populaţiei localităţii vecine, Grădinari, a fost adunată în faţă bisericii reformate sub pretextul că urmează să plece şi să înmormânteze într-o groapă comună pe cei mitraliaţi în satul vecin Tărcaia. După ce s-au adunat oamenii în piaţeta din faţa bisericii din Grădinari şi aceştia au fost omorât, executaţi cu sânge rece. Din satul Grădinari, la fel că şi în Tărcaia, printre victime s-a aflat şi epitropul satului, Bunta Janos.”

Acestea sunt texte culese de Szabo Odön, din documentele aflate in proprietatea Bisericii Reformate din cele 2 localitati.

Adevărul este că ambele părţi au comis de-a lungul istoriei fapte regretabile care n-ar fi trebuit să se întâmple. Ele nu trebuie uitate, nu pentru a demoniza pe unul sau pe altul, ci trebuie conştientizate si analizate, pentru ca să putem trăi în bună înţelegere acum şi pentru a nu le mai repeta pe viitor.

Citeste stirile offline, oriunde si oricand! Descarca GRATUIT aplicatia infoOradea din App Store pentru iPhone si din Google Play pentru Android.

loading...