In cursul acestei zile, pe adresa redactiei, ne-a parvenit un email cu un mesaj emotionant al unui barbat din Botosani, pe numele lui A.C. (nu-i vom dezvalui identitatea), care, bolnav fiind, a beneficiat de transplantul unui rinichi al unui donator din Oradea.
Mesajul lui A.C incepe asa: “Considerând că este de datoria mea să mulțumesc familiei donatorului care și-a dat acordul pentru prelevarea de organe, vă rog să publicați mesajul atașat , cu speranța că va ajunge la destinația dorită.”
Va redam ai jos, textul integral al barbatului care a primit grefa renala:
La 11 noiembrie 2018 , în viața mea s-a produs un eveniment major generat de transplantul de rinichi prelevat de la un donator, declarat în moarte cerebrală, la un spital din Oradea. Cu acordului familiei și după derularea procedurilor legale,c ei doi rinichi au fost prelevați de către o echipă medicală de la Spitalul ,,C.I.Parhon” din Iași, pentru a fi transplantați unor potențiali primitori compatibili de pe lista de așteptare. După un riguros proces de evaluare , am fost selectat ca primitor de grefă renală.
Operație a fost realizată cu succes în cadrul Compartimentului de transplant renal al spitalului de către o echipă medicală, de înaltă competență profesională, coordonată de Dl. Profesor doctor Adrian Constantin Covic.
Astfel , la 65 de ani, după trei ani de hemodializă, de trei ori pe săptămână, câte patru ore pe ședință, la un centru din Botoșani, am început o viață nouă care mi-a redat echilibrul fizic și psihic odată cu libertatea de mișcare.
Acest lucru nu ar fi fost posibil fără acordul membrilor familiei donatorului cărora le mulțumesc din suflet. Sunt puține cuvintele care să exprime sentimentele profunde și mulțumirea pentru acest gest nobil. Înțeleg că o astfel de decizie este greu de luat, în momentele grele ale despărțirii de cei dragi. Sunt convins că astfel de hotărâri aparțin persoanelor cu caractere puternice și cu viziune civică pozitivă. În bucuria mea rezervată, apreciez decizia familiei de a prelungi viața celui drag prin organele care vor continua să trăiască în alte corpuri vii. În ce mă privește , compar acest gest cu al unui erou care nu renunță la viață înainte de a mai face o faptă de vitejie.
Din păcate normele deontologice medicale nu-mi permit să cunosc mai multe detalii despre donator , de aceea, și eu, doresc să rămân în aceiași situație. Datoria mea prezentă și viitoare este de a îngriji această podoabă cât mai mult timp și de a cinsti memoria celui care mi-a dăruit-o.
Asigur familia îndoliată că ori de câte ori voi avea prilejul voi aprinde o lumânare și mă voi ruga la Dumnezeu să-i odihnească în pace sufletul său bun.
Doresc familiei puterea necesară pentru a depăși aceste clipe grele, multă sănătate și viață lungă.
Cu drag și recunoștință,
A.C.
Un comentariu