Filarmonica de Stat Oradea invită publicul meloman la un concert care aduce soarele primăverii, căldura care se pregătește să încânte simțurile și bucuria reînvierii naturii. Evenimentul va avea loc joi, 9 martie, ora 19 la sala de concerte Enescu-Bartok.
Concertul este intitulat Grecia clasica, Grecia fiind o țară însorită și caldă, nu doar prin clima acesteia, dar și prin căldura oamenilor și prin bucuria debordantă a poporului grec, exprimată prin tradițiile, cântecele și dansurile lor. O mostră din bogăția acestei culturi va fi prezentată publicului orădean, prin lucrări care aparțin compozitorilor: Vangelis, Manos Hadjidakis, Mikis Theodorakis și Nikos Skalkottas. Fiecare dintre cei patru compozitori și-au format un stil componistic propriu, îndreptându-se spre muzica electronică, muzica tradițională sau muzica clasică. Însă, toți patru au pornit de la muzica grecească tradițională, au preluat elemente din aceasta, le-au prelucrat și le-au așezat în lucrări inedite, care fac parte din stiluri muzicale diferite. Protagoniștii concertului vor fi Giancarlo Palena la bandoneon și Dimitris Soukaras la chitară, formând împreună grupul Palena Soukaras Duo & Orchestra. Celor doi interpreți li se alătură dirijorul Romeo Rîmbu.
Vangelis a fost un compozitor grec, care a marcat muzica electronică timp de câteva decenii prin compozițiile sale centrate în special către coloanele sonore a mai multor filme. Una dintre cele mai cunoscute piese ale sale este Chariots of Fire, cu care a câștigat Premiul Oscar pentru coloana sonoră a filmului cu același nume, în anul 1982. Vangelis s-a născut în localitatea Agria din centrul Greciei, la 29 martie 1943 și a decedat recent, la 17 mai 2022 în capitala Franței, Paris. Și-a început cariera în jurul anului 1960, fiind membru al unor trupe de muzică rock. Stabilit apoi la Paris, a început să scrie muzica unor documentare pentru animale. Vangelis a atins cele mai mari succese în perioada 1980-2000.
Stilul muzical al lui Vangelis este foarte divers. Folosește în principal instrumente electronice, însă muzica sa este descrisă ca fiind o mixtură între muzica electronică, clasică, rock progresiv, jazz și muzică de avangardă. De asemenea, melodia sa se conturează pe elementele din muzica populară grecească,iar liniile melodice sunt ușor de memorat. Vangelis este una dintre cele mai importante personalități din istoria muzicii electronice și din istoria muzicii de film moderne. În concertul orădean va fi prezentată Suita Sabie de foc în Mare Paradisului, într-un aranjament conceput de către Cesare Chiacchiaretta, interpret la acordeon și bandoneon.
Manos Hatzidakis (Hadjidakis) a fost un compozitor grec a cărui piese au devenit foarte populare în Grecia, dar și pe plan internațional. Hatzidakis a fost un promotor al stilului de muzică Entekhno, stil care îmbină tradiționalul cu modernul. Manos Hatzidakis s-a născut în nordul Greciei, în orașul Xanthi la 23 octombrie 1925 și s-a stins din viață la Atena, în 15 iunie 1994. Formarea sa muzicală a început la vârsta de 4 ani, atunci când a început să ia lecții de pian. În paralel, a învățat să cânte la vioară și acordeon. A studiat Filozofia la Universitatea din Atena, însă nu și-a finalizat studiile. Prima sa compoziție a fost cântecul Hartino to Feggaraki (Luna de hârtie) din piesa de teatru A Streetcar Named Desire (Un tramvai numit dorință) de Tennesee Williams, pusă în scenă la Teatrul din Atena. Cel mai mare succes al său datează din anul 1960, atunci când a compus piesa Ta Pedia tou Pirea (Copiii din Pireu) pentru filmul lui Jules Dassin Pote tin Kiriaki (Niciodată Duminica). Piesa i-a adus Premiul Oscar petru cel mai bun cântec original și recunoașterea internațională în calitate de compozitor. Din creația lui Hatzidakis, cei doi interpreți Palena Soukaras Duo vor interpreta o suită, aranjată de către același Cesare Chiacchiaretta.
Michail (Mikis) Theodorakis a fost cel mai important compozitor grec și totodată cel care poartă semnătura coloanei sonore din filmul Zorba Grecul. Creația sa cuprinde o paletă variată de genuri, însă cele mai cunoscute piese ale sale sunt cântecele grecești, inspirate din folclor, care numără pste 1000 de lucrări.
Compozitorul s-a născut în insula grecească Chios la 29 iulie 1925 și s-a stins din viață de curând, la 2 septembrie 2021 la Atena. Theodorakis a știut de la o vârstă fragedă că va deveni compozitor. Pasiunea sa pentru muzică își are originile în cântecele populare grecești și în liturghia bizantină. Fiind fascinat de muzică, a început să scrie în copilărie primele sale cântece, fără să aibă acces la vreun instrument muzical. În 1950 a absolvit Conservatorul din Atena și s-a stabilit în Creta, unde a devenit directorul Școlii de Muzică din Chania și unde, și-a fondat prima sa orchestră. Mai târziu a studiat la Conservatorul din Paris cu Olivier Messiaen. Reîntors în țara sa natală a început să compună preponderent muzică grecească. În anul 1964, compozitorul a scris muzica pentru filmul Zorba Grecul, regizat de Michael Cacoyannis, tema acestuia devenind apoi o adevărată marcă de referință pentru muzica și dansul grecesc, dar și pentru Grecia în general. Dincolo de muzica grecească, creația lui Theodorakis cuprinde lucrări simfonice, camerale, cantate și oratorii, imnuri, balete, opere, muzică pentru piese de teatru și coloane sonore. În concertul orădean, publicul se va bucura de piesa Promenadă cu Theodorakis, aranjamentul fiind creat de către Cesare Chiacchiaretta.
Nikos Skalkottas a fost un compozitor grec din secolul XX, a cărui creație s-a centralizat pe muzica clasică. A aparținut celei de-a Doua Școli Vieneze, creându-și un stil propriu influențat pe de-o parte de repertoriul clasic și pe de alta de tradiția greacă.
Skalkottas s-a născut la 21 martie 1904 în orașul Chalkida, din insula Evia și a decedat la 19 septembrie 1949 la Atena. A început să ia lecții de vioară de la tatăl și de la unchiul său, absolvind ulterior Conservatorul din Atena în 1920 și continuând apoi să studieze la Berlin. Aici a decis să renunțe la cariera de violonist și să urmeze compoziția, avându-l ca mentor pe Arnold Schoenberg. Reîntors în Grecia, Skalkottas a depus eforturi considerabile pentru a fi interpretate lucrările sale la Atena, însă acestea s-au lovit permanent de imposibilitatea de înțelegere din partea publicului și a specialiștilor.
În calitate de compozitor, Skalkottas a lucrat întotdeauna într-o sferă post-schoenbergiană, care avea șanse slabe să fie înțeleasă în contextul lumii muzicale grecești. De-a lungul carierei sale, compozitorul a rămas fidel idealurilor neo-clasice și a „muzicii absolute” și a dezvoltat o manieră personală de utilizare a tehnicii dodecafonice. Creația sa se divide între cea atonală, cea dodecafonică și cea tonală, toate cele trei întinzându-se pe întreaga perioadă a creației sale. Varietatea aceasta probabil a fost intensificată de pasiunea sa pentru muzica tradițională grecească. Cel mai bun exemplu al iubirii sale pentru muzica grecească este seria de 36 de Dansuri Grecești, compuse pentru orchestră între 1931-1936. O mare parte din aceste dansuri se bazează pe teme grecești autentice din diferite părți ale Greciei. La acestea, Skalkottas și-a adăugat propriul stil muzical, într-o manieră populară. Din cele 36 de dansuri, la Filarmonica de Stat Oradea vor fi prezentate 5 dansuri semnificative.
Dimitris Soukaras este un chitarist grec stabilit la Londra și este considerat drept unul dintre cei mai promițători muzicieni greci din generația sa. A absolvit ca șef de promoție Universitatea Ionică la Departamentul de Muzică și a fost premiat la Londra, unde și-a continuat studiile datorită unei burse primite la Royal Academy of Music. În prezent, Soukaras este doctorand la Universitatea din Surrey. În calitate de solist a concertat cu diferite ansambluri, precum Filarmonia Orchestra Campana, Orchestra de Coarde din Patra, Orchestra de Mandoline din Atena. De asemenea, a fost prezent la festivaluri din Grecia și din Europa, concertând în săli de spectacol de înaltă prestanță, precum The King’s Place și Teatrul Cervantes din Londra, Musikverein Viena și Sala de Concerte Megaron Atena. În plus, Soukaras a câștigat 20 de premii internaționale. Chitaristul a făcut înregistări pentru radio, iar în 2021 și-a lansat albumul Roots. Piesele cuprinse în album acoperă un spectru larg de genuri, de la jazz la muzică contemporană de avangardă.
Giancarlo Palena este un interpret italian de bandoneon și acordeon, care a început să studieze acordeonul la vârsta de 7 ani cu Mario Stefano Pietrodarchi. A susținut concerte atât ca solist, cât și în calitate de membru al unor ansambluri camerale eterogene, în săli de concert și teatre importante, precum Royal Festival Hall și Royal Academy of Music din Londra, Opera Regală din Muscat, Castelul Regal din Varșovia, Teatrul San Carlo Napoli, Sala Academică a Conservatorului Santa Cecilia din Roma, Muzeul Vatican. Pe lângă numeroasele premii câștigate pe plan național și internațional, Palena a fost ales să reprezinte Italia la CIA World Cup în Turku, Finlanda, unde a obținut premiul al treilea. Giancarlo Palena este un muzician versatil care își extinde arta muzicală pe mai multe genuri, de la baroc la contemporan. În paralel cu acordeonul, Palena s-a dedicat câțiva ani bandoneonului, susținând concerte în țări precum Italia, Austria, Belgia, Anglia, Finlanda, Germania, Grecia, Polonia, Potrugalia, Qatar, România, Serbia și Suedia. În prezent, Palena este profesor de acordeon la Conservatorul Faustro Torrefranca din Vibo Valentia, Italia.
Romeo Rîmbu este un muzician complex, activând atât ca oboist, cât și ca dirijor de orchestră. În calitate de instrumentist a colaborat cu orchestre din România, Germania, Grecia, Italia, Spania, Franța sau Elveția și a obținut distincții la concursuri naționale de specialitate. În plus, se remarcă prin interpretarea Concertului pentru oboi şi orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart în sala Musikverein din Viena. Romeo Rîmbu se află în postura de dirijor din anul 1990, atunci când a participat la un curs de specializare din cadrul Academiei Ottorino Respighi Roma. De asemenea, a studiat arta dirijorală la Oradea între 1991-1993, continuând studiile la Academia din Pescara, Italia. Romeo Rîmbu a susținut concerte pe patru continente, dirijând orchestre din Europa, Statele Unite ale Americii, Japonia și Coreea de Sud. Acesta s-a aflat la pupitrul unor ansambluri simfonice, precum Shanghai Broadcasting Symphony Orchestra, New York University’s Contemporary Music Ensemble, The Symphonic Orchestra of Athens, Wuppertaler Symphonieorchester. De asemenea, dirijorul a colaborat cu numeroase orchestre simfonice din România. Romeo Rîmbu activează și în calitate de pedagog, obținând în anul 2010 titlul de Doctor în Muzică la Universitatea Națională de Muzică din București. În prezent, este dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Oradea și profesor universitar la Facultatea de Arte din Oradea.
Ne găsiți și pe Google News
