Peste jumătate dintre români privesc cu ochi buni regimul comunist
Un sondaj național realizat de INSCOP Research la comanda Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în perioada 25 iunie – 3 iulie 2025, relevă o realitate frapantă: 55,8% dintre respondenți consideră că regimul comunist a însemnat „mai degrabă un lucru bun pentru România”, în timp ce 34,5% îl evaluează negativ. Doar 9,6% nu au o opinie formată.
Această percepție este susținută și de alte răspunsuri:
48,4% cred că se trăia mai bine înainte de 1989, comparativ cu doar 34,7% care afirmă contrariul.
66,4% spun că statul avea mai multă grijă de cetățeni, iar 58,7% că instituțiile statului erau mai eficiente.
73,2% sunt de părere că România era mai respectată în plan extern, iar 77,2% o consideră mai bogată decât în prezent.
Libertatea – o valoare sacrificată pentru siguranță, mâncare și morală
Percepțiile privind libertatea și drepturile individuale arată o înțelegere paradoxală a regimului:
80,9% dintre români recunosc că în comunism era mai puțină libertate.
Cu toate acestea, 75,1% consideră că era mai multă siguranță publică, iar 85,1% spun că mâncarea era mai sănătoasă.
Mai mult, 48,2% susțin că în comunism se promovau mai multe valori morale decât în prezent, iar 80,4% afirmă că oamenii se ajutau mai mult unii pe alții. Aceste date sugerează o idealizare a comunității și stabilității sociale din perioada comunistă, în pofida lipsei de libertate.
Nivelul de trai și serviciile publice: între percepție și realitate
Un aspect central al nostalgiei comuniste este percepția asupra serviciilor sociale:
49,9% spun că accesul la educație era mai ușor, iar 48,6% spun același lucru despre serviciile de sănătate.
65,1% dintre respondenți consideră că exista mai puțină corupție înainte de 1989.
68,5% spun că în comunism „se producea mai mult decât în prezent”.
Informarea despre comunism: între amintiri și transmisii familiale
Deși 60,6% dintre români declară că sunt interesați de perioada comunistă, doar 37,6% spun că au suficiente informații pentru a-și forma o părere clară. Principalele surse de informare sunt:
34,8% – experiența personală (au trăit în acea perioadă)
14,2% – familie (părinți, bunici)
7% – școala, respectiv 5,4% – cărți și documentare
Procentul celor care se informează din surse educaționale sau media este, așadar, foarte scăzut.
Comunismul ca sistem represiv: doar parțial asumat
O notă profund îngrijorătoare a studiului este dată de întrebările despre abuzuri și responsabilitate:
Doar 59,2% dintre români cred că regimul comunist este responsabil de crime și abuzuri.
Și mai grav, doar 14,3% consideră că vinovații pentru aceste abuzuri au fost pedepsiți de justiție, în timp ce 41,6% cred că nu au fost pedepsiți.
Această percepție indică un eșec în procesul de justiție postcomunistă și în asumarea reală a trecutului.
Viața cotidiană: realitățile penuriei sunt cunoscute, dar minimalizate
Deși majoritatea românilor privesc pozitiv trecutul comunist, 96,1% dintre respondenți știu că alimentele se cumpărau pe cartelă, în cantități limitate, și că multe produse de bază lipseau din magazine. Această cunoaștere nu influențează însă în mod semnificativ percepția generală asupra regimului.
Concluzie: o societate în căutarea unui echilibru între memorie și adevăr
„Acest sondaj arată cât de mult contează percepția asupra prezentului în modul în care ne raportăm la trecut. O parte semnificativă a populației evaluează regimul comunist mai degrabă prin comparație cu nemulțumirile actuale decât printr-o analiză istorică obiectivă”, a declarat președintele IICCMER, Adrian Cioflâncă.
Comunismul – Un regim criminal, nu doar nostalgie
1. Represiune prin Securitate
• Securitatea, cea mai mare poliție secretă din Blocul Estic proporțional cu populația, avea circa 15.000 agenți activi și aproape o jumătate de milion de informatori în 1989, care supravegiau, hărțuiau, torturau și, în unele cazuri, au orchestrat asasinate de stat – inclusiv contracte internaționale Wikipedia.
2. Lagărele de muncă: Periprava
• Lagărul de la Periprava, închidere 1957–1963, a fost descris de istorici și supraviețuitori drept un „lagăr al morții”: puteau deține până la 2.000 de prizonieri politici, erau martorii unui program sistematic de exterminare prin muncă silnică, tortură, malnutriție, rele tratamente și asasinate. Cel puțin 124 de deținuți politici au murit acolo, comandantul fiind condamnat pentru crime împotriva umanității
3. Experiment Pitești – tortura ca formă de reeducare
• În faima tristă a Piteștiului (1949–1952), deținuții au fost supuși la tortură psihică și fizică până la pierderea identității – un proces de “reeducare” brutală care a produs zeci de victime mortale și răniți pe viață
4. Deportări forțate: Bărăgan (1951–56)
• Peste 40.000 de familii, considerate “elemente cu risc”, au fost deportate forțat în Bărăgan. Au suferit lipsuri alimentare severe și condiții inumane, fiind private de drepturi civile și sociale
5. Abuzuri împotriva copiilor – orfelinatele și “orfani”-ul Ceauşescu
• Peste 300.000 de copii au fost plasați în instituții de stat între 1954–1989, expuși la malnutriție, accidente și șocuri emoționale severe. Mulți au trăit în condiții insalubre, fără supraveghere, unii rămânând marcați de aceste traume pe tot parcursul vieții
🧩 Context și concluzii
aceste dovezi arată fără echivoc că regimul comunist român nu a fost doar opresiv – a funcționat prin sistematizarea torturii, deportărilor, muncii forțate și violenței de stat. Lipsa responsabilizării și memoriei colective slăbește capacitatea societății românești de a învăța din trecut.
Foto: Historia
Un comentariu