Filarmonica de Stat Oradea invită publicul meloman la concertul Ventus et Lux care va avea loc joi, 2 martie, la ora 19, la sala de concerte Enescu-Bartók. Concertul îi are drept invitați pe soliștii Liliana Cadar la flaut și Marin Cristian la clarinet, iar la pupitrul dirijoral se va afla maestrul Theo Wolters. Ventus et Lux este un titlu care provine din limba latină și se traduce prin Vânt și Lumină.
Aceste două fenomene naturale pot caracteriza figurativ și lucrările care se regăsesc în programul concertului. Muzica germană are un loc special în istoria muzicii universale, indiferent dacă este vorba despre perioada Clasicismului sau a Romantismului, epoci din care fac parte următoarele lucrări: Sinfonia concertante pentru flaut, clarinet și orchestră op. 41 de Franz Danzi, Uvertura „Euryanthe” op. 41 de Carl Maria von Weber și Simfonia nr.1 în do minor, op. 68 de Johannes Brahms.
Franz Danzi a fost un compozitor și violoncelist german, fiul violoncelistului italian Innocenz Danzi. Compozitorul a trăit într-o perioadă semnificativă din istoria muzicii, cariera sa traversând finalul erei clasice și cunoscând începutul erei romantice. De asemenea s-a bucurat de faptul că a fost contemporan cu Wolfgang Amadeus Mozart, pe care chiar îl venera, și a fost contemporan și cu revoluționarul Ludwig van Beethoven, despre care avea o părere incertă, precum mulți compozitori ai vremii. Totodată, Danzi a fost mentorul lui Carl Maria von Weber, respectându-l și promovându-l pe tânărul compozitor.
Franz Danzi s-a născut la Schwetzingen în anul 1763 și a decedat la Karlsruhe în 1826, desfășurându-și activitatea profesională în mai multe orașe din Germania. A studiat muzica cu tatăl său la început, iar în adolescență a devenit membru al orchestrei principelui elector Karl Theodor al Bavariei. În 1780 i s-au publicat la Mannheim primele compoziții pentru instrumente de suflat din lemn. Pe parcursul carierei sale, Danzig a fost violoncelist și dirijor la Munich, Stuttgart și în ultimii ani ai vieții sale la Karlsruhe. În calitate de compozitor, Danzi este cunoscut în special pentru lucrările lui dedicate instrumentelor de lemn, precum Cvintetele de suflători. Din aceeași categorie face parte și Sinfonia concertante pentru flaut, clarinet și orchestră op. 41 care pune în evidență cele două instrumente de suflat solistice, flautul și clarinetul. Lucrarea este una elegantă și plină de virtuozitate, reprezentând o piesă de rezistență pentru epoca Clasicismului târziu. Compusă între 1813-1814, piesa este împărțită în 3 părți: Allegro Moderato, Largo și Polonaise (Allegretto). Franz Danzi a rămas în istorie mai ales datorită lucrărilor sale pentru instrumente de suflat, însă compozitorul a abordat toate genurile mari ale epocii, incluzând opera, muzica sacră, muzica simfonică și muzica de cameră. De asemenea, a fost un remarcabil violoncelist și un foarte bun dirijor.
Euryanthe este o operă germană, scrisă de Carl Maria von Weber, inclusă în repertoriul operelor romantice. Chiar dacă este una dintre cele mai importante lucrări scenice ale lui Weber, opera este rar pusă în scenă din cauza libretului slab, scris de Helmina von Chézy. La baza acestuia se află un roman francez din secolul al XIII-lea: L’Histoire du très-noble et chevalereux prince Gérard, comte de Nevers et la très-virtueuse et très chaste princesse Euriant de Savoye, sa mye (Istoria prințului și cavalerului nobil Gerard, conte de Nevers și a virtuoasei prințese Euriant de Savoye, soția sa).
Dacă opera integrală este selectată rar pentru a fi cântată pe scena teatrelor, uvertura însă este interpretată frecvent în concerte din întreaga lume. Uvertura operei Euryanthe este un exemplu remarcabil al stilului german timpuriu al Romantismului muzical. Euryanthe este lucrarea care se desprinde din tradiția Singspiel-ului german și adoptă o abordare strict muzicală. Este eliminat dialogul vorbit, caracteristic operelor germane anterioare, precum Die Zauberflöte de Wolfgang Amadeus Mozart, Fidelio de Ludwig van Beethoven și chiar Der Freischütz din creația proprie a lui Carl Maria von Weber. Premiera operei a avut loc la 25 octombrie 1823 la Theater am Kärntnertor din Viena. În această perioadă, în capitala Austriei exista un mare interes pentru opera italiană și mai ales pentru creația lui Gioachino Rossini. Chiar dacă inițial opera a fost primită cu entuziasm, după doar 20 de spectacole a început să fie criticată din cauza libretului slab și a lungimii piesei.
Simfonia nr.1 în do minor, op. 68 a fost scrisă în plin Romantism și este prima dintre cele patru simfonii ale lui Johannes Brahms. Lucrarea este rezultatul unei munci ce a durat 21 ani, între 1855-1876. Premiera simfoniei a avut loc la 4 noiembrie 1876 în Karlsruhe și a fost dirijată de Felix Otto Dessoff. Compozitorul a început să scrie o simfonie în re minor în anul 1854, dar care s-a finalizat până la urmă într-un concert pentru pian – primul de această natură din creația lui Brahms. Efortul îndelung depus de compozitor pentru a scrie prima sa simfonie se poate datora mai multor factori. În primul rând, Brahms era un compozitor foarte critic cu el însuși, ceea ce îl îndemna să își distrugă lucrările timpurii. În al doilea rând, lumea muzicală aștepta ca Brahms să continue „moștenirea” lăsată de Beethoven și să scrie o simfonie, care să egaleze lucrările simfonice beethoveniene. Aceste așteptări aproape îl depășeau pe Brahms, care simțea că sarcina sa este una foarte dificilă, fiind nevoit să se ridice la nivelul simfoniilor monumentale ale lui Beethoven. Cu toate acestea, după două decenii, compozitorul a reușit să scrie o simfonie care să îl mulțumească pe el însuși, dar și pe criticii din jur. Valoarea și importanța realizării lui Brahms a fost recunoscută în Viena chiar și de către cel mai important critic al vremii, Eduard Hanslick. Mai mult de atât, dirijorul Hans von Bülow a denumit-o: „Simfonia a X-a a lui Beethoven”, datorită similitudinilor care se regăsesc între lucrările beethoveniene și compoziția lui Brahms. Este de remarcat asemănarea puternică dintre tema principală din finalul Simfoniei nr. 1 de Brahms și tema centrală din finalul Simfoniei a IX-a de Beethoven. Totodată, Brahms s-a inspirat și din ritmul Simfoniei a III-a (Eroica) de Beethoven. Aceste comparații îl iritau pe Brahms, deoarece se simțea acuzat de plagiat, însă preluarea elementelor beethoveniene au avut ca scop omagiul adus de către Brahms, pentru titanul de la Bonn.
Liliana Cadar este absolventă a Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, unde a studiat cu maestrul Gavril Costea. În calitate de solistă a susținut concerte și recitaluri, alături de orchestre din țară și din străinătate și a susținut turnee în Ungaria, Austria, Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Spania și Statele Unite ale Americii. Mai mult de atât, flautista a realizat înregistrări la Radio Cluj și la televiziune, atât în concerte solistice, cât și în calitate de membră a Orchestrei Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj-Napoca. În decursul carierei sale a participat la festivaluri naționale și internaționale, enumerând aici „Cluj Modern”, „Toamna Muzicală Clujeană” și Festivalul Internațional George Enescu. Artista a fost distinsă cu premii importante la concursuri de specialitate. Repertoriul Lilianei Cadar este unul vast, cuprinzând lucrări românești și universale, unele interpretate în primă audiție. În prezent, Liliana Cadar este flautistă în orchestra Filarmoncii de Stat Transilvania din Cluj-Napoca și lector universitar dr. în cadrul Academiei de Muzică Gheorghe Dima.
Marin Cristian a studiat clarinetul la Liceul de Muzică Sigismund Toduță din Cluj-Napoca cu profesorii Gheorghe Laszlo și Râpă Ibolya. Ulterior a absolvit Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca la clasa prof. univ dr. Ioan Goilă . Și-a început cariera artistică în cadrul Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj-Napoca, iar din anul 1998 este membru al Orchestrei Filarmonicii de Stat Oradea. Palmaresul său cuprinde premii naționale, obținute în perioada liceului și participarea la Concursul Internațional Jeunesses Musicales. Repertoriul clarinetistului cuprinde lucrări de Domenico Cimarosa, Johann Stamitz, Wolfgang Amadeus Mozart, Carl Maria von Weber, Max Bruch, Aaron Copland și František Krommer.Theo Wolters s-a născut în 1955 într-o familie de muzicieni. A studiat trompeta și a cântat în fanfara condusă de tatăl său, definitivându-și apoi studiile la Conservatorul din Maastricht la același instrument. A fost angajat ca trompetist în orchestrele Filarmonicilor din Overijssel, Essen și la Royal Concertgebouw în Amsterdam. În paralel a studiat dirijatul cu Pieter Stalmeier și Roberto Benzi. Începând cu anul 1998 a fost invitat în calitate de dirijor la pupitrul unor orchestre de prestigiu din România, Slovacia, Georgia, Coreea de Sud, Germania și Olanda. Multe dintre concertele sale au fost transmise în direct la radio și televiziune, mai ales în România și Coreea de Sud. Între 2004-2012 a fost dirijorul-asistent al lui Mariss Jansons la Orchestra Royal Concertgebouw din Amsterdam. În anul 2008 a avut ocazia să îl înlocuiască pe maestrul Jansons în două concerte de la Concertgebouw, în cadrul cărora a dirijat Simfonia Turangalila de Olivier Messiaen. Performanța sa a fost foarte apreciată de către audiență și de către presă.
Biletele pentru concert s-au pus în vânzare pe platforma bilete.ro și la Casa de bilete a Filarmonicii de Stat din Oradea.
Ne găsiți și pe Google News
