Odată cu intrarea în procesul de reabilitare a clădirii Primăriei și implicit a Turnului Primăriei, au fost efectuate și lucrările de reabilitare și modernizare a ceasului din turn. De vineri, 25 iunie, „Marșul lui Iancu” poate fi din nou auzit zilnic, între orele 8:00 – 20:00.
În cadrul lucrărilor de modernizare a ceasului, s-a realizat automatizarea mecanismului, iar cele 4 cadrane au fost schimbate.
În ceea ce privește reabilitarea Turnului Primăriei, s-a finalizat parțial reabilitarea exterioară a acestuia, urmând acum și pregătirea zonei interioare și amenajarea expoziției de bază în vederea primirii turiștilor. Se estimează că acest obiectiv turistic va fi deschis în luna septembrie.
Dintre cele trei faţade ale clădirii, cea dinspre strada Tudor Vladimirescu este marcată de „Turnul Primăriei”. Acesta are o înălţime de aproape 50 m şi are 4 nivele principale, din care trei de panoramă.
La nivelul I se află mecanismul orologiului, numit „ceasul mamă” şi a fost construit la începutul secolului XX, în anul 1904, de către un lăcătuş ceasornicar pe nume Mezey Dezso. Orologiul de la cota cea mai înaltă cântă la ore fixe „Marşul lui Iancu”.
Dacă până în 1992 inerţia greutăţii acţiona ceasul şi pendulul, din anul 1992 pendulul este acţionat electronic, ducând mişcările prin axe şi roţi dinţate până la arătătoarele cadranelor. Acum după finalizarea lucrărilor de modernizare a mecanismului, pendulul este acționat electronic automat.
Marsul lui Iancu
Marşul lui Iancu este un cântec patriotic românesc, apărut în timpul evenimentelor revoluţionare din anul 1848.
Cântecul a fost publicat pentru prima oară în forma în care îl cunoaştem azi pe data de 12 decembrie 1849, de către George Bariţiu, în propria sa revistă. Varianta denumită “Marşul lui Dragoş”, de C. Negruzzi, a fost publicată în anul 1838 şi făcea cel mai probabil referire la Dragoş din Maramureş, descălecător în Moldova. Înlocuind numele lui Dragoş cu al lui Iancu şi făcându-se mici modificări ale versurilor, cântecul a intrat încă din anul 1848 în conştiinţa naţională a neamului românesc.
Despre melodia marşului acesta s-a spus de către unii autori că ar fi o pastişă după opera Tancred de Rossini, fapt infirmat de Liviu Leonte în prefaţa lucrării “Opere”, din anul 1974.
Cântecul, devenit aproape “imn naţional” al românilor ardeleni, a fost pus pe melodie de către Nicolae Begnescu, tribun în Legiunea Auraria Gemina, condusă de însuşi Avram Iancu.
Versurile cântecului
Astăzi cu bucurie
Românilor veniţi
Pe Iancu în câmpie
Cu toţi să-l însoţiţi
Spălaţi armele voastre
Degrabă s-alergăm
Din locurile noastre
Pe duşmani s-alungăm.
Iancule mare,
Bravule tare
Cu noi să fii
Tu însoţeşte
Şi însufleteşte
Pe ai tăi fii.
Optzeci de oi despoaie
Şi prin frigări le pun
De fluier, de cimpoaie
Pădurile răsun.
Românii se aşează
Pe lângă un mare foc,
Şi Iancu ospătează
Cu dânşii la un loc.
Iancule mare,
Bravule tare
Cu noi să fii
Tu însoţeşte
Şi însufleteşte
Pe ai tăi fii.
Sunt gata. Stau cu toţii
Să se coboare-n văi
Să izgonească hoţii
Şi-a neamului călăi.
Iancu merge înainte
Pe un cal cu ager curs
Iar peste îmbrăcăminte
Purta piele de urs.
Cine a sta-n cale
Iancului mare
Şi brav român,
Fulger şi trăznet
Peste a lui creştet,
De la români.
Iată-i voioşi porniră
Românii cei voinici
Ca lanţul se înşiră
Pe a munţilor poteci
Nevestele cu jale
Privindu-i lăcrimând
Îi urmăreau pe vale
Cum se duceau cântând.
Cine a sta-n cale
Iancului mare
Şi brav român,
Fulger şi trăznet
Peste a lui creştet,
De la români.
