Ai dreptul să-ți iei oricând dorești zilele de concediu restante
Diverse

Ai dreptul să-ți iei oricând dorești zilele de concediu restante

noriel.ro

Fiecare angajat are dreptul la un anumit număr de zile de concediu de odihnă, anual. Și nu sunt puține cazurile în care, din diferite motive, angajații nu reușesc să-și ia toate zilele de concediu pentru anul respectiv. Astfel, rămân zile de concediu restante. Iar răspunzători sunt angajatorii.

Concediul de odihnă reprezintă nu doar un drept, ci și o obligație. Iar Codul muncii prevede clar acest lucru, vizând atât angajații cât, mai ales, angajatorii. Aceasta îi privește pe toți cei care ocupă locuri de muncă în Oradea și în țară.

Concediul de odihnă este o obligație

Concediul de odihnă este un drept nepatrimonial și neprescriptibil. Angajații au dreptul la un număr de zile de concediu de odihnă, în fiecare an. Codul muncii prevede un minim de 20 de zile lucrătoare, dar părțile sunt libere să stabilească mai multe. În unele legi sunt prevăzute, pentru anumite categorii de angajați, mai mult de 20 de zile de concediu de odihnă. Iar dacă apar restanțe de zile de concediu, atunci este vorba de nerespectarea legislației în vigoare. De cele mai multe ori, angajatorul este cel care nu respectă dreptul angajatului la concediu de odihnă. Dacă un angajator refuză să acorde angajatului concediu de odihnă sau îî oferă numai câteva zile, angajatul are dreptul de a solicita zilele restante în instanță. Tot în Codul muncii există și o prevedere prin care se menționează că zilele restante pot fi luate pe parcursul a 18 luni. Plata zilelor de concediu de odihnă restante nu se poate efectua decât la încheierea contractului de muncă. În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.

Angajatorul este principalul responsabil

Potrivit unei decizii luate de către Tribunalul București, Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și asigurări Sociale, titularul obligației imperative prevăzută de Codul muncii este angajatorul, iar nerespectarea de către angajator a acestei obligații nu atrage decăderea salariatului din dreptul de a efectua concediul restant, care poate fi efectuat oricând în cursul raporturilor de muncă. Iar dacă acest lucru nu se întâmplă până la încetarea raporturilor de muncă, intervine obligația compensării în bani a concediului neefectuat prevăzută de art. 146 alin. 3 Codul muncii la data încetării contractului de muncă.

orange.ro

Potrivit legii, concediile de odihnă ar trebui efectuate conform unor programări stabilite în avans. Când angajatul nu beneficiază de toate zilele de concediu dintr-un an, mai mulți ani la rând, este evident faptul că angajatorul nu i-a permis să le efectueze. Procedura corectă constă în a acorda, întotdeauna, zilele restante din anii anteriori, iar după epuizarea acestora, zilele aferente anului în curs. În toate cazurile răspunde angajatorul, titularul obligației principale de a acorda dreptul la concediu de odihnă. Salariatul are obligația să-și execute acest concediu conform programării.

Există și mici excepții

Codul muncii prevede și anumite excepții, însă în mod expres și limitativ. Una dintre acestea constă în compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, dar numai în cazul încetării contractului individual de muncă. O altă excepție oferă posibilitatea ca, în situații justificate sau de forță majoră, ori interese urgente ce au împiedicat salariatul să-și exercite dreptul la concediu anual, sau angajatorul să-și execute obligația de a acorda salariatului acest drept, concediul de odihnă să fie acordat în natură în termen de 18 luni, începând cu anul următor. Salariatul căruia nu i-a fost respectat dreptul la concediu de odihnă se poate adresa oricând Inspecției Muncii pentru a sesiza acest aspect.

Concediul de odihnă și cel fără plată sunt diferite

Spre deosebire de concediul de odihnă, concediul fără plată este reglementat conform art. 153 din Codul Muncii. Reprezintă tot un drept pe care îl ai în calitate de salariat. Trebuie totuși să ții cont că poți opta pentru acest tip de concediu doar în anumite situații specifice, așa cum ar fi rezolvarea unor situații personale. Important de reținut este faptul că durata concediului fără plată este stabilită, după caz, prin regulamentul intern sau prin contractul colectiv de muncă. Totuși, ai și posibilitatea de a negocia direct cu angajatorul durata concediului, în baza contractului individual de muncă. Nu există o limită impusă prin lege în ceea ce privește durata concediului, iar aceasta poate fi negociată cu angajatorul. Bine de știut este și că angajatorul nu te poate obliga să îți concediu de odihnă în locul celui fără plată dacă tu nu ești de acord.

Pe de altă parte, concediul fără plată vine și cu o serie de dezavantaje. În primul rând, cu excepția celui pentru formare profesională, se scade din vechimea în muncă. În plus, pe durata concediului fără plată nu se rețin și nici nu sunt virate contribuțiile către sistemul public de asigurări de sănătate. Dacă durata depășește trei luni, asigurarea de sănătate este suspendată.