În decembrie 2011 Muzeul Țării Crișurilor, custodele de atunci al Rezervației Naturale Pârâul Pețea, alarma toți factorii responsabili de gestionarea exploatării zăcământului geotermal Felix-1 Mai asupra inactivării izvoarelor termale sublacustre, solicitând luarea de măsuri urgente cu privire la exploatarea apei geotermale. Urmarea a fost că autoritățile vremii au instituit tot felul de comisii de analiză, la nivel local (APM, Apele Române, Prefectură) și ministerial.
La toate întâlnirile din aceste comisii, Muzeul Țării Crișurilor a susținut concluziile specialiștilor care au cercetat zăcământul geotermal în ultimii 50 de ani și care au dovedit că exploatarea apei peste o anumită limită duce la secarea lacului Ochiul Mare. Din păcate, organele competente au luat în considerare doar părerea reprezentantului Agenției Naționale de Resurse Minerale care susținea că exploatarea se face în limitele stabilite, iar cauza secării lacului e dată de secetă, de colmatarea acestuia, de schimbările climatice și de influența Lunii!!!
Muzeul Țării Crișurilor a solicitat, în consecință, Agenției Naționale de Resurse Minerale să găsească soluția de a opri, temporar, până la revenirea nivelului apei termale în lac, acordarea de avize pentru noi foraje în zonă. Ca urmare, în perioada 2012-2014 au mai fost aprobate încă 5 foraje, dintre care unul amplasat chiar în apropierea lacului și care a dus la secarea totală a acestuia.
Corpul de Control al Ministerului Mediului a constatat, în august 2014, că prin doar 8 foraje se extrage maximul admis pe zăcământ. Dacă mai adăugăm cele 11 foraje din Oradea (care extrag din același zăcământ!), încă 8 foraje (legale!) din stațiuni, fără să mai amintim de cele ilegale, se putea înțelege dimensiunea reală a dezastrului ecologic produs în Rezervația Naturală Pârâul Pețea, arie naturală protejată la nivel național și european, inclusă în situl Natura 2000 Lacul Pețea.
Consecința demersurilor noastre a fost că, în ianuarie 2013, Muzeul Țării Crișurilor a fost găsit țap ispășitor și amendat, la solicitarea prefectului, pentru că nu a îmbrățișat varianta oficială a „cauzelor naturale” ce ar fi dus la secarea lacului, fapt care ne-a determinat să renunțăm la custodie, simțindu-ne învinși de sistem.
În prezent, cele două stațiuni, sunt închise pentru tratament balnear, prin ordonanță militară, exploatarea apei geotermale, în acest context, reducându-se, ceea ce a generat, în mod firesc, reactivarea izvoarelor termale sublacustre.
Dar, degeaba! Fără speciile unice în lume, care îl populau și care au dispărut pentru totdeauna, nu avem niciun motiv de bucurie. „Ce-ai omorât, omorât rămâne”! Iar încercările târzii de acum, nu vor putea salva habitatul acvatic termal fără un control strict al exploatării apei termale și nu vor putea readuce la viață unele dintre speciile dispărute din lac. Cu excepția nufărului.
Ne găsiți și pe Google News
