Un semnal cu adevărat puternic, de natură să schimbe chiar soarta legii educației din Ucraina, este refuzul președintelui României de a efectua vizita programată luna viitoare în țara președintelui Petro Poroșenko și refuzul de a-l primi în vizită pe președintele Parlamentului ucrainean. Este ceea ce așteptam ca reacție din partea autorităților noastre și, iată, a venit din partea președintelui Iohannis.
Așa cum a susținut PNL la ședința de plen în care am dezbătut problema noii legi a educației din Ucraina, este obligatoriu ca statul român să facă eforturi vizibile pentru apărarea drepturilor minorității românești din țările vecine. Guvernul României a părut că tratează noua situație din Ucraina la capitolul „Și altele”. Or această amorțire și lipsă de preocupare evidentă a autorităților noastre l-a obligat pe șeful statului să fie el cel care poartă lupta pentru drepturile a mai bine de 400.000 de români din Ucraina.
Este de datoria noastră să protejăm moștenirea culturală a românilor de pretutindeni, și limba maternă este simbolul acestei moșteniri, iar în Ucraina acest simbol este astăzi în pericol.
Riscul de a fi asimilați și de a-și pierde rădăcinile este dublat de interzicerea unui drept esențial pentru minoritățile din Ucraina – dreptul de a vorbi în școală în limba pe care aceștia o folosesc acasă, dreptul de a studia al copiilor minoritari în limba maternă, cea în care gândesc și simt.
Iar acest drept sfânt nu se negociază. El a fost câștigat și este garantat în statele Uniunii Europene, potrivit prevederilor Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, statele se angajează să recunoască dreptul oricărei persoane aparținând unei minorități naționale de a învăța în limba sa maternă.
Gestul președintelui Klaus Iohannis este, așadar, cu atât mai motivat și mai justificat inclusiv de abordarea europeană în materie. Și nu înseamnă nicidecum un refuz la dialog, ci din contră o reașezare în termenii actuali ai dialogului româno-ucrainean.
Ne găsiți și pe Google News
